miercuri, 8 iulie 2009

health 3

Introducere


Corpul nostru este un sistem energetic. Organele sunt ansambluri de celule cu tipare vibraţionale identice. Celulele au atât o similitudine histologică, cât şi aceeaşi frecvenţă energetică. Homeostaza le menţine împreună. Perturbarea energiei celulare este ceea ce numim boală.

„Omul nu moare, ci se omoară.” Seneca

Plămânii purifică sângele. În acest veritabil crematoriu sunt arse toate toxinele şi impurităţile pe care sângele le adună din tot organismul (eliminând bioxidul de carbon şi furnizându-i oxigenul de care are nevoie). Este deci evidentă importanţa respiraţiei lente, profunde şi ample.

Actualmente, noi suntem sclavii propriilor noastre papile gustative.
Nu mâncăm alimentele de care are nevoie cu adevărat organismul nostru, ci pe acelea pe care ni le cere gustul nostru. De aceea mâncăm acum mâncăruri foarte „gustoase”, care defapt ne năclăiesc corpul, umplându-ne de impurităţi şi adăugând greutate. Dacă vrem să fim viguroşi, vii, plini de energie, mereu în formă, trebuie să mâncăm mâncare vie.
Comparându-ne cu animalele care trăiesc în mijlocul naturii, ne-am putea întreba dacă am văzut animale obeze, ştirbe, surde şi cu ochelari, cu stimulatoare cardiace sau care să moară de atac de cord, cancer, diabet?
În majoritatea cazurilor, carnivorele nu mănâncă alte carnivore, iar de la ierbivore mănâncă prima dată intestinele, pline cu vegetale, bogate în apă, apoi le beau sângele, după care mănâncă organele bogate în apă şi la sfârşit, dacă nu sunt sătule, carne din muşchi.

Despre băutul apei
Dacă avem bănuieli în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, sau dacă ea are un gust neplăcut, este bine să o expunem la lumină sau, cel mai bine, la soare după ce în prealabil am adăugat în ea o linguriţă de pudră de argilă ori o lingură de suc de lămâie. Câteva ore mai târziu vom avea la dispoziţie o apă care nu e cu nimic mai prejos decât oricare alta foarte bună.

Foarte important: este periculos să beţi apă imediat după masă, deoarece apa diluează sucurile digestive care descompun mâncărurile în stomac. Astfel, apa băută în timpul mesei sau imediat după aceea, împiedică digestia corectă a alimentelor şi dereglează cele 3 cicluri ale corpului nostru. Rezultatul va fi un mare consum energetic din partea acestuia pentru a restabili situaţia.

Digestia

Este bine ştiut că aproximativ 70% din energia consumată de digestie este de natură nervoasă. Nu vă simţiţi somnoros după masă? Asta se întâmplă tocmai pentru că toate energiile noastre sunt concentrate în digestia alimentelor ingerate. Digestia cheltuie la fel de multă energie ca alergarea, înotul sau mersul cu bicicleta.

Stomacul omului nu este „proiectat” de natură să digere mai mult de o mâncare concentrată odată. Orice mâncare care nu este fruct sau vegetală crudă este mâncare concentrată.
Fiecare specie de mamifere are un tip specific de digestie adaptat biologic unui anumit tip de hrană. Pe această planetă există mamifere carnivore, ierbivore, fructivore, graminivore, omnivore. Există discuţii privitoare la tipul de sistem digestiv pe care îl are omul, însă un lucru e sigur: oamenii nu posedă TOATE aceste tipuri diferite de sisteme digestive. Cu toate acestea, noi ne alimentăm precum un leu, o girafă, un porc, un cal şi o maimuţă. Şi nu numai că adoptăm diferitele diete ale tuturor acestor animale, dar o facem în cursul unei singure mese.
Combinaţiile de mâncăruri incompatibile NU sunt în interesul sănătăţii noastre şi nu ne vor furniza energia de care avem nevoie, forma bună sau deosebită la care aspirăm sau corpul suplu şi armonios la care visăm. Aceste combinaţii ne vor consuma din energie sau chiar ne vor distruge şi bruma de energie pe care o mai avem.
Piatra de temelie a unei sănătăţi înfloritoare este purificarea de toxinele care apar în mod continuu în organism. Problema este că procesul purificării este condiţionat de energia pe care o avem la dispoziţie, ori combinarea nepotrivită a alimentelor în stomac constituie motivul unei veritabile „crize” de energie.
Proteinele sunt digerate în mediu acid iar amidonul nu se digeră în sucul gastric acid, ci într-un mediu alcalin. Astfel, cele două tipuri diferite de alimente – cele bogate în proteine şi cele bogate în amidon – se împiedică reciproc să fie digerate. În acest fel, mâncarea stă un timp mai îndelungat în stomac. Nutrienţii din ea se pierd; şi totul cu o cheltuială enormă de energie. Apoi, această mâncare alterată ajunge în intestine. În stomac stă 8 ore, iar în intestine de la 20 la 40 ore! Imaginaţi-vă 10 m de intestine având de luptat cu această mâncare stricată. De ceea suntem atât de obosiţi după o masă grea.
Un grup de cercetători au arătat că proteinele şi carbohidraţii asimilaţi la aceeaşi masă întârzie sau chiar împiedică digestia. Ei au ajuns la o concluzie: dacă mâncarea este corect combinată, ea este integral descompusă, absorbită şi folosită de corp foarte rapid. În fecale nu va apărea hrană nedigerată.
Principiul combinării corecte a alimentelor a apărut deci pentru a satisface următoarele cerinţe:
◘ nu dorim să ne consumăm energia inutil;
◘ nu vrem ca mâncarea să stea un timp îndelungat în stomac să putrezească.
Ceea ce vrem cu adevărat este ca mâncarea să fie digerată într-un timp cât mai scurt (3 ore) fără să putrezească, fără să fermenteze, fără să producă gaze, arsuri, indigestie acidă şi fără să fie nevoie să luăm medicamente după aceea. Vrem ca hrana să treacă repede şi eficient prin intestine şi să nu constituie o sursă de intoxicare pentru organism.
Pentru a satisface aceste cerinţe trebuie să ne hrănim cu un singur aliment concentrat la o masă. Nu trebuie să credem astfel că vom muri de foame. Există anumite condiţionări fiziologice ale organismului uman şi este înţelept ca ele să fie respectate.
Există o cale simplă de evitare a întregii probleme. Dacă dorim să mâncăm brânză, este bine să fim conştienţi că aceasta ar trebui să fie singura hrană concentrată la acea masă. Adică să nu mai adăugăm alte alimente concentrate pe lângă cel pe care-l avem deja. Nici cartofi, orez sau pâine, ci o hrană cu un procent mare de apă, adică legume. Să nu uităm: cu cât fierbem mai mult legumele, cu atât viaţa şi aportul de apă din ele scade.

Exemple:
◘ Dacă mâncăm brânză, putem să o mâncăm cu salată, nu trebuie să o combinăm cu cartofi, orez, pâine. Legumele verzi se digeră în orice fel de combinaţie. Dacă gătim legumele pentru a le mânca cu brânză, consumăm şi o salată de crudităţi împreună cu această mâncare.
◘ Dacă mâncăm cartofi copţi cu unt, împreună cu ei putem mânca dovlecei, fasole verde dar şi salată. Ca regulă, să reţinem: putem mânca amidonoase (cartofi, orez, fasole verde, paste făinoase, mazăre) cu legume gătite (dovlecei, morcovi, conopidă, ţelină, varză, vinete, usturoi, fasole verde) DAR ŞI CU SALATĂ. Dacă dorim să mâncăm brânză cu salată, nu trebuie să folosim pâine.

Animalele din natură, care se bucură de o sănătate mult mai bună ca a omului, nu combină alimentele incorect; ele mănâncă o mâncare odată. Spre deosebire de animale, noi mâncăm tot ce ne cade in mână, înclusiv pe ele.
[…] Unde ne-au dus actualele obiceiuri alimentare? La supragreutate, boli de stomac, ficat, rinichi, tensiune, boli de inimă, cancer.


Consumul corect de fructe

Oamenii nu ştiu când şi cum se mănâncă fructele. Corpul nostru strigă disperat după fructe. Fructul este mâncarea cea mai energizantă, binefăcătoare, dătătoare de viaţă, de confort şi de armonie, care există. Fructele sunt alimentul cel mai important, cel mai bun şi totodată cel mai potrivit sructurii noastre. Strămoşii noştri au mâncat numai fructe, zeci de milioane de ani. Mâncarea pe care o consumăm lasă urme pe dinţii noştri. Din studiile dinţilor fosilizaţi rezultă că primii oameni nu mâncau carne, nici seminţe, tulpini, rădăcini sau frunze, ci fructe. Ei erau fructivori. Fără excepţie, timp de milioane de ani, oamenii au mâncat numai fructe.
Deoarece fructul este alimentul pentru care omul este adaptat biologic cel mai bine, este important să ne punem problema: câte fructe am mâncat azi? decât: câte proteine am mâncat azi?
Se cunosc cazuri foarte numeroase de otrăvire cu proteine. Supraconsumul lor duce la cancer de ficat, sân, vezica urinară, leucemie, cancer la stomac (care formează 1/3 din toate cancerele umane).
Toxinele cu care proteinele ne otrăvesc corpul nu se găsesc deloc în fructe.
Deoarece scopul nostru este de a ne curăţa corpul de toxine, calea cea mai eficientă este consumul de fructe. Fructele constituie alimentele cu conţinutul cel mai mare de apă (80-90%). Această apă vegetală, VIE, este dătătoare de viaţă şi aducătoare de curăţenie în ţesuturi; în plus, ea este plină de vitamine, minerale, carbohidraţi, aminoacizi, acizi graşi. Prin natura sa, fructul dă corpului posibilitatea să se cureţe de toxine, dacă este corect consumat.

Fructele curăţă, nu năclăiesc corpul.
Energia necesară digerării fructelor este mult mai mică decât cea folosită pentru digerarea oricărui aliment. Pentru digerarea fructelor este necesară o cantitate mult mai mică decât aceea pe care acestea o furnizează organismului uman.
Tot ce intră în stomacul omului trebuie să fie descompus şi transformat în glucoză, fructoză, glicerină, aminoacizi şi acizi graşi. Aceştia sunt nutrienţii extraşi şi folosiţi de organism din alimente.
Creierul funcţionează numai cu glucoză. Fructul înseamnă glucoză în corpul nostru. Digestia, absorbţia şi asimilarea lui necesită o energie infimă faţă de cea cheltuită pentru descompunerea altor alimente.
Alte alimente (corect combinate) se digeră în timp de 2-4 ore cu o cheltuială notabilă de energie. Fructele nu se digeră în stomac fiindcă sunt „predigerate”. Ele trec prin stomac în 20-30 min (bananele, curmalele şi fructele uscate stau cel mai mult – cam 1 oră). Energia economisită prin „nedigerarea” fructelor este enormă şi folosită imediat de organism pentru curăţarea ţesuturilor de toxine.
Singura condiţie pentru aceasta este ca fructele să fie corect consumate. Deoarece sunt destinate să stea în stomac atât de puţin, înseamnă că ele nu trebuie mâncate cu sau după ceva, ci dimineaţa pe stomacul gol sau înainte de mâncare. Puţin mai în detaliu: imediat cum fructul vine în contact cu mâncarea din stomac şi cu sucurile digestive, întreaga masă de alimente începe să se strice. Orice proteină din stomac va putrezi, orice hidrat de carbon va fermenta. Totul devine acid. Totuşi, s-ar putea să nu vă fie rău imediat. Asta nu înseamnă că nu aţi încălcat o regulă de bază în alimentaţie, ci arată mai curând enorma adaptabilitate a corpului nostru. Un corp toxic acid se poate recunoaşte după: balonare, greutate excesivă, păr încărunţit, izbucniri nervoase, cercuri negre sub ochi, riduri premature pe faţă, ulcerări. Consunul corect de fruce duce la o incredibilă întinerire, longevitate, vigoare, sănătate, energie, vitalitate.

Exemplu: pepenele nu trebuie niciodată mâncat după masă, deoarece produce fermentaţie. Dacă îl mâncaţi pe stomacul gol iar după 20-30 min mâncaţi altceva, veţi vedea ce efecte pozitive va avea acest fapt.

Toate fructele conţin acizi organici (în special acid citric, malic şi tartric) care odată ajunşi în stomac sunt catabolizaţi şi generează substanţe alcaline dacă sunt consumate pe stomacul gol. Ca şi vegetalele crude, ele neutralizează acizii care se formează în corp.
Înafara faptului că fructele aduc în corp apa vie care curăţă şi purifică, ele nu lasă reziduuri în sistem, nu cheltuie aproape deloc energie pentru digestie, importanţa lor enormă constând în conţinutul valoros de combustibil. Valoarea în combustibil este ceea ce trebuie să căutăm noi în orice mâncare. [combustibilul se mai poate obţine şi prin somn]
Procentele ideale ale celor 5 nutrienţi esenţiali de care are nevoie corpul sunt:

Glucoză 90%
Aminoacizi 4-5%
Minerale 3-4 %
Acizi graşi 1%
Vitamine sub 1%

Fructele sunt singurul aliment care furnizează această compoziţie perfectă de nutrienţi.
Trebuie făcute 2 remarci importante referitoare la consumul fructelor:
1. Fructele sau sucul lor se pot consuma numai proaspete. Fructele fierte sau coapte la cuptor nu mai furnizează substanţele nutritive, nici apa atât de necesară purificării; ele sunt foarte acide şi forţează corpul să le anuleze aciditatea cu o mare cheltuială de energie. Gătitul distruge valoarea potenţială a fructelor. Trebuie să ne amintim mereu: să consumăm alimentele crude, să le mestecăm cum trebuie, să nu le înfulecăm cu lăcomie.
2. Cât timp trebuie să treacă de la consumarea altor mâncăruri până la consumarea fructelor? Atât timp cât stomacul este gol, putem mânca când şi câte fructe vrem, lăsând totuşi să se scurgă totuşi măcar 30 min înainte de a mânca alte feluri de mâncare.

Dacă ne întreabă cineva: care credeţi că este cea mai periculoasă masă din zi, vom răspunde cu siguranţă: înainte de culcare. Dar a doua masă ca pericol? Vă răspundem noi: micul dejun copios. De ce? Să ne amintim: energia este baza vieţii. Când ne sculăm dimineaţa suntem odihniţi şi în cea mai bună formă energetică (pe care ne-o furnizează somnul). Pe ce vom cheltui această energie? Pe un mic dejun copios? Digestia (mare cheltuitoare de energie) acestui „mic dejun copios” ne va consuma energia, nu ne va aduce noi forţe.
Mai ales micile dejunuri tradiţionale – ouă, brânză, pâine, roşii, ceai, lapte, conserve, prost combinate, consumă o enormă cantitate de energie. Energia nu poate fi furnizată decât după ce mâncarea este absorbită de intestine.
Dacă vom înlocui acest amalgam de alimente (de multe ori combinate absolut haotic) cu fructe, energia acestora va fi asimilată de organism aproape instantaneu (în loc să dureze ore) şi starea de somnolenţă ce urmează micului dejun bogat (tradiţional) va dispărea.
La micul dejun putem mânca fructe, ori de câte ori ne este foame. Mâncatul fructelor pe stomacul gol accelerează şi pierderea greutăţii atunci când este necesar. Caloriile de înaltă calitate care se găsesc în fructe nu vor crea probleme de greutate corpului nostru.

Raţiunea pentru care se recomandă consumul fructelor dimineaţa este legată de desfăşurarea celor 3 cicluri ale corpului nostru:
1. Eliminarea (4 a.m.-12 p.m.). Mâncând fructe în acest interval, căpătăm rapid energie şi favorizăm astfel eliminarea toxinelor. Apa conţinută de fructe are un rol hotărâtor în procesul eliminării. Consumarea altor alimente frânează eliminarea.
2. Consumul alimentelor (12 p.m.-8 p.m.). Putem mânca, dar cu atenţie: digestia alimentelor prelucrate artificial mai mult ne consumă energia. Cel mai bine este să începem cu salate şi pe măsură ce ne apropiem de ora 8, putem consuma şi alimente care conţin proteine, dar corect combinate.
3. Asimilarea (8 p.m.-4 a.m.). Acum corpul nostru îşi extrage substanţele nutritive şi le utilizează. Dacă am combinat corect mâncărurile, în aproximativ 3 ore ajung în intestin, unde ăncepe absorbţia lor de către corp.


Necesitatea purificării

Purificarea corpului nostru este cel mai important ţel al acestui program. Ea este un lucru dificil şi poate neplăcut la început, atât timp cât acumularea toxinelor în corpul nostru a durat 20, 30, 50 sau mai mulţi ani. Nimeni nu deţine vreo formulă miraculoasă care să ne transforme fără efort, peste noapte.
Atât timp cât există reziduuri toxic în organismul nostru, o mare cantitate de energie este cheltuită pentru eliminarea lor. La începutul purificării pot apărea unle efecte scundare, cum ar fi balonarea sau aparentele stări de răceală. Este foarte important să nu faceţi nimic pentru a opri aceste procese de eliminare. Acestea nu sunt însă, în realitate, decât semnele unei purificări rapide şi considerabile a fiinţei noaste. O parte din toxine sunt acumulate în membrane, în mucoase şi în ţesuturi. Eliminarea lor se face prin gât şi nas, ceea ce ne poate da starea de răceală. Fructele au tendinţa să răscoleacă şi să măture toxinele din ţesuturi.
Trebuie să ne amintim că ori de câte ori ne schimbăm obiceiurile alimentare, corpul este tulburat, încercând să se adapteze.
Aceste disconforturi potenţiale pot fi evitate sau măcar diminuate. Trebuie să fim conştienţi că eliminarea totală a toxinelor poate dura luni sau chiar ani, din moent ce şi acumularea lor a ţinut 20-30 de ani. Disconfotul apărut la început arată cât de mare nevoie are corpul nostru de purificare. Est oricum mai bine să ne confruntăm ACUM cu disconforturi minore, decât mai târziu, când s-ar sparge toate în capul nostru, distrugându-ne cu totul. Trebuie să înţelegem că acest program durează o viaţă. Cel mai înţelept este să realizăm o trecere gradată şi lentă, de la modul de viaţă pe care l-am avut până acum, la aplicarea conştientă a principiilor din acest material şi în niciun caz cu o viteză zdrobitoare.

Organismul, având la dispoziţie o atât de mare cantitate de energie nouă, încearcă să elimine brusc toxinele acumulate de ani de zile. Când organismul nostru sesizează că are această energie la dispoziţie permanent, va elimina regulat toate toxinele şi disconfortul iniţial dispare. În nici un caz NU trebuie să ne întoarcem la vechile obiceiuri alimentare (consumul de carne etc.). Eforturile sunt oricum în interesul nostru şi cu siguranţă că rezultatele ne vor depăşi orice aşteptări.
Să dăm printr-o purificare permanentă şansa organismului nostru să funcţioneze la cel mai ridicat nivel posibil, neîmpiedicat de toxine, supragreuate sau boală. Corpul nostru vrea să strălucească! Avem oricând la îndemână uneltele necesare.

Trebuie să ne asigurăm raţia de acizi organici de provenienţă naturală (malic, tartric, citric) pentru că aceştia au în interiorul organismului o reacţie alcalină. Este cunoscut că băuturile acre plac foarte mult copiilor. Se cuvine să nu pierdem din vedere că un sânge înseamnă întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, boală gravă, iar un sânge alcalin înseamnă întotdeauna sănătate. În acest scop, dimineaţa la sculare, putem lua 2 lunguriţe de oţet din mere şi miere de albine, diluate într-un pahar cu apă. Îl putem bea încet, în timp ce ne îmbrăcăm.

„Toate bolile se nasc la umbră şi toate se vindecă la soare.”
proverb napolitan

Expunerea completă a corpului gol la aer curat şi la soare sunt şi ele foarte importante pentru desfăşurarea normală a ciclurilor corpului. Soarele ajută la purificarea organismului prin deschiderea porilor pielii.
Nu se recomandă soluţiile de bronzat şi cremele. Este mult mai bine să vă creaţi singur toleranţa la soare (prin alimentaţie şi practici yoghine). Cremele inhibă şi activitatea glandelor secretoare de uleiuri care menţin pielea suplă şi catifelată.
Încă din cele mai vechi timpuri se ştie de pildă că soarele este cel mai simplu şi mai eficient mijloc de purificare a apei. Recent ştiinţa a descoperit şi ea acest lucru. În urma mai multor experimente, un grup de cercetători din Tel Aviv a observat că ponderea în substanţe toxice ditr-o probă de apă a scăzut până la un nivel neglijabil după ce ea a fost supusă unor radiaţii solare intense. Probele de apă conţineau amoniac, pesticide, ierbicide şi halo-carbonaţi. Prima staţie de purificare a apei prin acest mijloc a fost deja construită la Haifa şi este alcătuită din câteva rezervoare din sticlă foarte mari în care apa este supusă acţiunii purificatoare a razelor solare timp de 12 ore, după care este livrată consumatorilor.
Razele soarelui omoară microbii, inclusiv bacilul Koch. Ele au un efect de stimulare a proceselor fiziologice vitale din organism. Chiar după o expunere scurtă la soare creşte metabolismul şi, odată cu acesta, numărul globulelor roşii şi nivelul hemoglobinei, se accelerează respiraţia, circulaţia sângelui se intensifică, provocând dilatarea vaselor capilare din piele, creşte pofta de mâncare, se ameliorează somnul şi se îmbunătăţeşte sensibil starea generală.
Soarele purifică totodată şi apa conţinută în organismul nostru: astfel se explică în mare parte virtuţile extraordinare pe care le are expunerea la soare.


Postul

Aşa cum am mai spus, atunci când mâncăm, organismul absoarbe ceea ce îi este necesar din mâncare şi apoi încearcă să se debaraseze de resturi. El nu poate face această eliminare eficient atunci când este mai mereu supraîncărcat sau când, de cele mai multe ori, mâncarea este impură. Reziduurile se acumulează atunci în diferite organe, dar mai ales în intestine, unde putrezesc, fiind astfel o sursă de tulburare şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.
Totuşi, chiar şi atunci când hrana este pură, ea lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă postul negru, ceea ce are ca efect purificarea eficientă a întregii noastre fiinţe. În majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul negru este o dată pe săptămână.
Majoritatea oamenilor au credinţa greşită şi chiar absurdă că dacă omit o masă, li se va întâmpla ceva groaznic. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le întreţină viaţa fără hrană din afară, pe toată durata unei boli obişnuite, de exemplu. Cercetători renumiţi afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru 40 de zile, vindecându-se astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu.
În post, milioanele de celule care muncesc pentru noi se odihnesc. În general, oamenii nu înţeleg câtuşi de puţin importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgenţă. Astfel apare uneori ca din senin febra, răceală, apar erupţii pe piele; toate acestea nu sunt decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări, adică atunci când este urgentă nevoie.
„Curele de foame” au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii noastre fiinţe.
Dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut, putem fi siguri că suntem sau că vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este deci indicat să postim.
S-a observat de mult prin experienţă că un post mai îndelungat depăşeşte cu putere de vindecare toate celelalte procedee. Cine are temperatură, are aproape automat tendinţa de a posti. Postul înseamnă în primul rând curăţire, purificare. Postul curăţă chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile. Prin post pot fi evitate uneori şi operaţiile chirurgicale. Medicii care se bazează exclusiv pe medicamente sau chirurgie combat postul cu argumente ştiinţifice savante; ei nu amintesc pacienţilor lor nimic despre post din ignoranţă sau din motive materiale. Cu toate acestea, postul ar trebui prescris tuturor, evident adaptat fiecărui caz în parte.

Aşa cum facem curat în jurul nostru, aşa trebuie să facem şi în corpul nostru.

Postind, reziduurile karmice se elimină gradat şi Lumina interioară se va manifesta din ce în ce mai pregnant în noi. Astfel, vom deveni mult mai uşori şi mai fericiţi. Din acest motiv, toate căile spirituale autentice recomandă în unanimitate postul alimentar. Postul este aşadar o modalitate foarte simplă şi la îndemâna fiecăruia din noi de a deveni uşori din nou, de a ne redobândi sau de a ne păstra puritatea şi libertatea. Ca urmare a abţinerii de la hrana fizică, vom putea mai apoi cu uşurinţă să ne abţinem şi de la sentimente şi gânduri negative. În loc să vrem să absorbim, să înghiţim, să acumulăm, să luăm cu lăcomie prea mult din toate, învăţăm astfel să renunţăm şi să fim detaşaţi, pentru că înţelegem că această tendinţă instinctuală şi permanentă de a acumula este cea care ne împiedică să fim cu adevărat fericiţi şi mulţumiţi.
La început este posibil să apară dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin, dar nu avem deloc de ce ne teme, este normal. În scurt timp, oricare ar fi senzaţiile neplăcute, acestea dispar, făcând loc calmului, unei stări de bine interioară şi destinderii întregului corp. Nimeni nu a murit din cauză că a postit din când in când. Vom vedea că dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că într-o zi sau două tulburările interne fac loc unei liniştiri extraordinare.
Oamenii care se simt tulburaţi postind sunt chiar cei care au cea mai mare nevoie de post: tulburarea este dată de cantitatea însemnată de reziduuri vărsate brusc în sânge şi eliminate în timpul postului. Oamenii ignoranţi îşi imaginează că postul îi va slăbi şi le va da un aspect neplăcut şi nesănătos. Acest lucru poate fi adevărat la început, dar apoi totul se schimbă: te mişti mai uşor, pielea devine strălucitoare şi devii mult mai plăcut la privire. Dacă nu cunoşti limbajul Naturii, te poţi speria de moarte de cel mai mic disconfort. Gândeşti: „aceste palpitaţii sunt semnele unui grav pericol; mă simt atât de slăbit!” şi începi să mănânci, după care totul devine la fel ca la început. Cum perturbările dispar atunci când începi să mănânci, tragi concluzia că ai avut dreptate în întreruperea postului, dar în realitate, nu este deloc aşa.
Numai frica şi ignoranţa împiedică oamenii să postească şi să se regenereze astfel cu rapiditate.
Dacă suntem serios interesaţi de purificarea fiinţei noastre, trebuie să gândim altfel, focalizându-ne preponderent şi plini de încredere asupra transformărilor binefăcătoare pe care le va produce postul în fiinţa noastră.
Refuzând să aşteptăm, facem aceeaşi greşeală ca oamenii care iau pastile pentru a-şi opri febra. Aceasta îi poate face să se simtă mai bine pe moment, dar a coborî febra în mod nenatural, nu face decât să ascundă simptomele şi pregăteşte calea pentru o boală mai serioasă. Este mai bine să lăsăm organismul să acţioneze singur: când este supraîncărcat, el reacţionează, făcând tot ce poate pentru a elimina cât mai repede reziduurile. Această strădanie a organismului de a dizolva şi elimina toxinele dă temperatură, care produce curăţire interioară. Cum putem ajuta organismul să o facă? Bând apă fierbinte. Câteva ceşti succesive vor coborî febra imediat. Vasele sanguine se dilată şi sângele va circula liber, ducând mai uşor impurităţile afară din corp pe căi fireşti de eliminare.
Atunci când postim, se declanşează exact aceleaşi mecanisme de purificare ca şi atunci când avem febră. Apa fierbinte poate fi deci deosebit de utilă atunci când postim. Putem s-o aducem la punctul de fierbere şi apoi o vom lăsa să se aşeze puţin. Când spălăm vasele cu apă rece, ele rămân unsuroase; în mod asemănător apa fierbinte este necesară şi în organismul nostru pentru a dizolva mai uşor şi mai eficient toxinele şi pentru a le scoate din organism prin pori, rinichi, etc. Ca rezultat, ne vom simţi complet transformaţi şi întineriţi. Putem bea, de asemenea, apă fierbinte în fiecare zi, ănainte de micul dejun; este un excelent remediu împotriva multor boli. Poate că la început apa fierbinte nu este prea apetisantă, dar puţin câte puţin, vom începe să conştientizăm că este bună. Apa fierbinte este un remediu excelent şi în plus este simplă şi ieftină.
Să adăugăm câteva cuvinte despre cum trebuie terminat un post care a durat câteva zile.. Dacă mâncăm normal, brusc, acest fapt poate fi dăunător. Trebuie început cu puţină hrană lichidă (supe „lungi”, sucuri de fructe, legume) care este treptat sporită şi făcută mai consistentă. Timpul până la reluarea alimentaţiei normale este la fel de important ca însuşi postul. După un asemenea post, suntem plini de sentimente cu totul noi, subtile şi minunate, avem adevărate revelaţii, ne simţim şi arătăm mai tineri, mai liberi, ca şi cum ceva apăsător din fiinţa noastră a fost înlăturat.
După un post de 24 de ore, cel mai bine este să mâncăm, la prima masă, o salată de fructe sau verdeţuri crude (varză, morcovi, etc.) şi să evităm alimentele mai grele (lactate şi uleioase), pe care le putem consuma la 2-3 ore după acestă masă de fructe/ legume. Salata de vegetale crude reprezintă de altfel cea mai bună alegere pentru felul întâi la oricare masă.
Din punct de vedere astrologic, există anumite corelaţii între postul negru şi ziua în care este ţinut. Efectuat cu regularitate în aceeaşi zi, duce în timp la asimilarea în propria noastră fiinţă a diferitelor aspecte benefice şi la armonizarea cu influxurile subtile astrale ale sferelor de forţă şi influenţă planetare. Toate acestea se petrec prin misteriosul fenomen al rezonanţei cu sfera subtilă de forţă a unei anumite planete. Corespondenţa planetelor: luni – Luna, marţi – Marte, miercuri – Mercur, joi – Jupiter, vineri – Venus, sâmbătă – Saturn, duminică – Soarele.

Spre exemplu, postul negru de marţea duce în timp la eliminarea confruntărilor, a situaţiilor de viaţă ce implică violenţa, a accidentelor, etc.; postul negru de miercurea permite asimilarea armonioasă a influxului subtil mercurian, care guvernează legăturile de orice fel, schimburile, mişcarea şi adaptarea, abilitatea de a intermedia şi a comunica, afacerile optimismul; postul negru de vinerea permite asimilarea rapidă în fiinţa noastră a aspectelor ce ţin de afectivitate, iubire, armonie, frumuseţe, transfigurare, senzualitate rafinată, simpatie, atracţie magnetică, farmec şi exaltare copleşitoare, pacea lăuntrică paradisiacă (numită adeseori FERICIRE) şi ne permite astfel să trezim, să amplificăm în noi şi ulterior să trăim plenar, cu toată fiinţa noastră aceste aspecte; postul negru de duminică ne solarizează şi ne purifică considerabil fiinţa, arde karma negativă acumulată (altfel spus, păcatele), favorizează deschiderea către şi apropierea de aspectele spirituale înalte, de Dumnezeu.


Proteinele

„Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă
de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”
Facerea 1.29

Proteinele sunt cele mai complicate componente ale alimentelor şi fireşte asimilarea şi utilizarea lor sunt şi ele cele mai complicate. Dacă cel mai uşor de descompus este fructul, cel mai greu de descompus în elemente pe care corpul să le poată folosi, este proteina. Când consumăm alimente care conţin proteine, energia cheltuită pentru digestie este mai mare decât pentru oricare alt aliment. Cu cât mâncăm mai multe proteine, cu atât consumăm mai multă energie pentru descompunerea lor. Noi nu avem nevoie de atât de multe proteine, pentru că organismul (sănătos) poate recicla până la 70% din deşeurile proteice. Astfel, pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urină, păr, piele moartă şi transpiraţie. Pentru a completa această cantitate pierdută, ar trebui să mâncăm 750 g de proteine pe lună; majoritatea oamenilor din ţările dezvoltate mănâncă mai mult. Consumând mai mult decât avem nevoie, corpul nostru este suprasolicitat în încercarea lui de a elimina surplusul. Proteina în exces nu numai că ne fură energie, dar va fi depozitată în corpul nostru ca reziduu toxic şi astfel apare creşterea bolnăvicioasă în greutate, deoarece nu există energia necesară pentru a elimina în mod eficient toxinele. A doua zi apare un alt surplus de proteine şi tot aşa, încât în timp situaţia se agravează.
Organismul uman poate folosi sau asimila proteinele exact în forma în care sunt consumate. Defapt, proteina nu apare în corpul omului prin consumul de proteine, ci din aminoacizii din mâncare. Proteina din carnea consumată diferă de proteina umană. Ea trebuie descompusă în aminoacizii care o compun. Apoi, organismul nostru recompune aminoacizii (îi sintetizează) în proteine proprii corpului uman. Valoarea practică a unui aliment este dată de aminoacizii care îl compun. Animalele şi omul nu au puterea să sintetizeze cei 8 aminoacizi esenţiali. Plantele însă îi pot sintetiza din aer, apă, pământ şi tocmai de aceea animalele şi omul depind de proteinele din plante.
Există 23 de aminoacizi diferiţi. Toţi sunt importanţi, altfel nu ar mai exista. 15 din ei pot fi sintetizaţi de corpul uman, dar 8 trebuie luaţi din mâncarea consumată. Consumarea regulată a fructelor, vegetalelor, nucilor, seminţelor, a polenului şi a mierii de albine, a laptelui crud ne va asigura toţi aminoacizii necesari exact ca şi altor mamiferecare nu consumă carne şi totuşi nu au deficienţe proteice. Din alimentele digerate şi din reciclarea reziduurilor proteice, în corpul nostru se găsesc în permanenţă aminoacizi circulând prin sânge şi sistemul limfatic. Când corpul are nevoie de aminoacizi, îi ia de aici. Circulaţia aminoacizilor este ca o bancă deschisă non-stop. Ficatul şi celulele depun şi scot permanent aminoacizii necesari în sânge şi limfă. Când în sânge sunt prea mulţi, ficatul îi extrage de acolo şi îi depune în el până va fi nevoie de ei. Dacă nivelul aminoacizilor în sânge scade, datorită consumului lor de către celule, ficatul îi repune înapoi în circulaţie. De asemenea, şi celulele îi pot depozita şi repune în circuit. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizează mai multă proteină decât le este necesar pentru susţinerea vieţii lor, celulele retransformă proteinele lor în aminoacizi şi îi depozitează în sânge. Dacă înţelegem acest circuit al aminoacizilor, realizăm cu uşurinţă faptul că proteinele conţinute în carne nu sunt necesare în alimentaţie.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu-i poate sintetiza, trebuie luaţi din alimente. Polenul, legumele (ardeiul gras, morcovii, varza albă şi roşie, conopida, castraveţii, vinetele, mazărea verde şi uscată, cartofii, dovleceii, ceapa şi usturoiul, păstârnacul, pătrunjelul, prazul, ridichile, salata, sfecla roşie, spanacul, sparanghelul, năutul, soia, lintea, fasolea), ciupercile, cerealele (hrişca, grâul, meiul, orezul, orzul, porumbul, secara), fructele (afinele, coacăzele, piersicile, caisele, căpşunile, cireşele, vişinele, merele, perele, gutuile, prunele, smochinele, curmalele, stafidele, zmeura, fragii, murele, portocalele, lămâile, mandarinele, grapefruit-ul, mango, avocado, bananele, etc.) şi laptele (şi derivatele sale) conţin (şi încă într-o formă foarte uşor asimilabilă) aceşti 8 aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Pe lângă toate acestea, aminoacizii sunt conţinuţi în aceste produse naturale şi în plante, în cantitate mai mare decât în cărnuri.
Se pune întrebarea dacă organismul nostru este „proiectat” pentru a mânca carne. Trebuie urmărite următoarele aspecte:

◘ Cărnurile nu ne furnizează combustibil, energia se găseşte în carbohidraţi. Carnea însă nu conţine carbohidraţi, deci nu furnizează energie. În general se crede despre carne că este un aliment dătător de forţă. În realitate, este doar un mijloc de a biciui organismul, asemenea cafelei. Cărnurile sunt de aceea interzise în alimentaţie.
În discuţii ni se spune adesea despre alimentaţia pe bază de crudităţi: „dacă ar trebui să munceşti din greu, atunci ai vedea!” … adică n-ai putea rezista numai cu hrana pe bază de crudităţi. Experienţa a mii de oameni care au o alimentaţie exclusiv lacto-vegetariană şi au efectuat munci grele arată că şi în această situaţie, hrana vie este superioară. Ei nu au fost chinuiţi atunci de oboseală sau sete.

◘ Sănătatea noastră depinde foarte mult de fibrele pe care le consumăm. Printre altele, ele previn constipaţia şi hemoroizii. Carnea nu coţine aceste fibre.

◘ Un lanţ proteic conţine de la 51 până la 200.000 aminoacizi. Când mâncăm carne, acest lanţ trebuie descopus (rupt) complet şi reasamblat în proteina umană, ceea ce necesită un efort considerabil. Pe de altă parte, aminoacizii sunt foarte delicaţi. Căldura gătitului îi coagulează sau îi distruge, făcându-i aproape inutilizabili pentru organism. Ei devin toxici şi trebuie eliminaţi. Dacă există energie pentru aceasta. ..

◘ Carnea este interzisă în alimentaţie deoarece provoacă în timp apariţia multor boli. De exemplu, fiind foarte bogată în grăsimi saturate (diferit de cele foloite pentru producerea energiei) carnea provoacă atacul de cord (colesterol).

Încă ceva în legătură cu proteinele de origine animală. Renunţarea totală la carne nu înseamnă şi renunţarea la lapte, brânzeturi sau ouă! Laptele crud conţine cea mai completă proteină ce poate exista.

Aspecte mai puţin cunoscute ale consumului de carne

Diferenţa între dieta lacto-vegetariană şi cea carnivoră stă în primul rând în cantitatea de raze solare cu care sunt impregnate: fructele şi legumele sunt împregnate cu lumină solară într-o asemenea măsură încât se poate spune ca sunt lumină condensată. Mâncând fructe şi legume, absorbim lumină solară şi din ele nu rezultă aproape deloc materie reziduală. Carnea este, comparativ, săracă în lumină solară şi de aceea se strică repede.
Alimentaţia VIE (lacto-vegetariană) este cea mai bună, mai uşoară şi mai eficientă cale către frumuseţe. Înmulţirea celulelor şi regenerarea organismului este mult accelerată prin intermediul ei, încât pielea rămâne sau redevine elastică şi este oprită formarea ridurilor.
Apoi, ea regularizează activitatea glandulară şi metabolismul şi, pin acestea, sunt gradat eliminate multe afecţiuni penibile,printre care obezitatea şi subnutriţia. Cele mai mici vinişoare ale pielii sunt păstrate curate, bine irigate cu sânge şi de aici înfăţişarea proaspătă şi tinerească pe care o au vegetarienii. În acelaşi fel, crudităţile vindecă hipertensiunea, anghina pectorală şi împiedică infarctul miocardic. Cel ce foloseşte regimul naturist, trăieşte o întinerire treptată, care îl aduce oarecum în preajma vârstei de 20 de ani; aceasta este valabil chiar şi în privinţa vieţii sexuale.

◘ Consumul de carne de exemplu produce rezonanţa cu energii inferioare şi acest fapt ne leagă de fiinţele demoniace ce se devorează unele pe altele precum animalele sălbatice. Carnea folosită ca aliment reprezintă o invizibilă dar foarte puternică legătură cu teama, cruzimea, lipsa de control, dominaţia instinctelor, într-un cuvânt cu animalitatea. Dacă am fi înzestraţi cu puterea paranormală a clarviziunii, am fi îngroziţi de culorile absolut respingătoare din aura unei fiinţe care se hrăneşte cu carne.
Mâncarea pe care o mâncăm întră în sângele nostru, devine parte din noi şi ne alcătuieşte fiinţa lăuntrică. Carnea corespunde anumitor trăiri care vor fi manifestate prin gândurile, sentimentele şi acţiunile noastre: violenţă, egoism, sexualitate degradantă şi înrobitoare. Consumul de carne atrage prezenţa unor entităţi grosiere şi ne face să coabităm cu ele într-un fel de simbioză degradantă şi penibilă. Evanghelia spune: „oriunde este stârv, vor fi şi vulturi adunaţi” şi acest adevăr e valabil în toate planurile manifestării: fizic, astral, mental. Dacă dorim să fim sănătoşi, nu trebuie să atragem vulturii, hrănindu-ne cu stârvuri, pe niciun plan! După aceea, chiar dacă ne plângem că suntem agresaţi, devoraţi, că avem stări proaste şi o viaţă neîmplinită, nimic nu ne va ajuta, va trebui să suferim în mod inevitabil. Uşile Împărăţiei Cerurilor ne vor rămâne închise până în clipa în care ne vom transforma interior. Cerul nu se manifestă prin cineva care este împur sau grosier fizic, astral sau mental.

Niciun comentariu: